Inima curajoasă a Irenei Sendler (2009)

20 07 2012

Imagine

Astăzi m-am uitat la un film superb legat de situaţia evreilor (în special a copiilor) din ghetourile poloneze. Filmul are ca personaj principal pe Irena Sendler, o femeie care a ajutat familiile evreieşti în timpul Holocaustului şi a reuşit să scoată din ghetourile create de nazişti circa 2.500 de copii pe care i-a plasat în familii poloneze (cu ajutorul actelor false).

În anul 1943 a fost arestată de Gestapo şi a îndurat torturi inimaginabile pentru a divulga nume ale copiilor plasaţi în familiile poloneze. Deşi a fost condamnată la moarte, sentinţa nu a fost împlinită datorită unui militari nazişti, care au acceptat mită.

Irena Sendlerowa s-a născut în 1910 şi a murit în 2008. A fost nominalizată în 2007 pentru Premiul Nobel pentru Pace şi a primit numeroase titluri şi distincţii pentru activitatea sa în perioada războiului.

Mai multe detalii despre viaţa şi activitatea eroinei: AICI.

Recomand filmul cu cea mai mare căldură, alături de altele precum „Lista lui Schindler” (1993), „Băiatul în pijamale vărgate” (2008).





Lucruri pe care le urăsc.

19 07 2012

Urăsc oamenii care-şi fac garaj ca să ţină porcării în el şi nu maşina.

Urăsc oamenii care fac chestii inumane şi dezgustătoare în numele credinţei pe care o promovează.

Urăsc părinţii şi bunicii care-şi învaţă plozii/nepoţii să zică „marş” la câinii de pe stradă din senin.

Urăsc profesorii care se cred mai oameni decât studenţii lor şi îi iau la mişto când au ocazia.

Urăsc politicienii care promit în campanie lucruri pe care nu le pot realiza nici măcar din punct de vedere legal.

Urăsc oamenii care critică teatrul, dar nu au fost în viaţa lor la un spectacol.

Urăsc oamenii din mass-media care se dau susţinători ai schimbării, dar nu-şi mişcă curul de la birou.

Urăsc oamenii care la inaugurarea unui lucru frumos şi util nu participă, însă la închidere sunt primii care critică.

Urăsc pozacii care folosesc bliţul aparatului foto la teatru.

Urăsc pozacii „profesionişti” care folosesc bliţul extern la teatru.

Urăsc patronii români care aşteaptă să se îmbogăţească peste noapte dacă-şi deschid o bombă sau o afacere neinspirată.

Urăsc oamenii care vor calitate pe bani puţini, eventual filantropie.

Urăsc oamenii care aşteaptă să le ridice statul gunoiul din faţa uşii dacă au plătit nişte taxe şi impozite.

Urăsc bătrânii şi pensionarii care ies pe caniculă sau ger afară, deşi doctorii nu le recomandă aşa ceva.

Urăsc taxatorii din mijloacele de transport în comun care se cred bancheri şi nu vor mărunţiş când achiţi biletul de călătorie.

Urăsc minciunile celor care ne conduc atunci când ne bagă pe gât vorbe dulci în legătură cu o situaţie macabră.

Urăsc serviciul 112 că nu răspunde când trebuie şi te întreabă 100 de chestii la telefon până să trimită un echipaj, nefiind important dacă cineva moare undeva până atunci.

Urăsc oamenii care toarnă copii pe bandă rulantă pentru alocaţie.

Urăsc oamenii care se dau absolvenţi înainte de terminarea propriu-zisă a studiilor.

Urăsc societatea pentru că găzduieşte pe banii contribuabililor criminali, violatori, pedofili.

Urăsc oamenii care asociază muzica electronică (bună, nu rahatul comercial românesc) cu drogurile.

Urăsc hingherii.

Urăsc faptul că mi s-a dus copilăria minunată fără gadget-uri, calculator, telefon mobil şi bani la discreţie.

Urăsc sistemul educaţional din România.

Urăsc crâşmele care se dau cluburi.

Urăsc ţărănoii.

Urăsc oamenii care cred că agricultura e menită pentru oamenii de „jos”.

Urăsc „artiştii” apăruţi după ce au cumpărat muzica făcută de alţii.
Urăsc ştirile pentru că au creat criminali pe bandă rulantă prin redarea fidelă a datelor  unor situaţii macabre.

Urăsc politicienii şi partidele care folosesc tineri pentru a ameninţa pensionari în campaniile electorale.

Urăsc oamenii care nu au mintea deschisă la schimbare sau îmbunătăţire.

Urăsc oamenii care nu au curajul să-ţi zică direct ceea ce ai greşit.

Urăsc oamenii care aşteaptă prea multe beneficii de la prea puţină muncă investită.

Urăsc oamenii care cred că mita e soluţia la orice în societatea asta.

Urăsc faptul că niciodată nu am timp pentru toate lucrurile care vreau să le fac.

Urăsc faptul că mai trebuie să scriu din când în când pe aici ceea ce mai urăsc.
UPDATE:

Urăsc circurile.

Urăsc oamenii care supun animalele la chinuri pentru distracţia „civilizaţilor”.

Urăsc cretinii care spun că trecutul nu e important, ci doar prezentul.
UPDATE 2:

Urăsc omenirea că în prezent nu mai poate trăi fără o pastilă pentru cea mai minimă afecţiune.

Urăsc tot ceea ce ţine de experimente pe animale. Mă interesează câtuşi de puţin soarta a milioane de oameni bolnavi de diverse chestii.

Urăsc televiziunile care au menirea de a aborda un singur subiect în toată emisia lor zilnică.

Urăsc proastele care cumpără haine de blană. Oricând aş da orice să salvez 100 de tigri decât 1000000 de femei „nevoiaşe” de haine.

Urăsc limitele de viteză pe drumuri. Dacă cineva a fost destul de lucid să ia permis de conducere, atât de lucid ar trebui lăsat să moară.

Urăsc favoritismele din Poliţia Română. Câţi poliţişti care au omorât oameni în accidente au fost condamnaţi?

Urăsc intelectualitatea care nu taxează prezenţa proştilor la putere.

Urăsc plozii care îşi văd copilăria inutilă fără smartphone şi calculator.

 

TO BE CONTINUED…